Logo Historydraft
null
6 evenimente pe această cronologie
  1. Fidel Castro

    Prim-ministrul Cubei

    lun. feb. 16, 1959Havana, Cuba

    Pe 16 februarie 1959, Castro a depus jurământul ca prim-ministru al Cubei.

  2. Raúl Castro

    Ministrul Apărării

    lun. feb. 16, 1959Havana, Cuba

    A fost numit Ministru al Forțelor Armate Revoluționare când acestea au fost fondate în octombrie 1959 și a servit în această calitate până în februarie 2008.

  3. Invazia din Golful Porcilor

    Castro a preluat rolul de prim-ministru

    lun. feb. 16, 1959Havana, Cuba

    Președinția i-a revenit candidatului ales de Castro, avocatul Manuel Urrutia Lleó, în timp ce membrii MR-26-7 au preluat controlul asupra majorității funcțiilor din cabinet. La 16 februarie 1959, Castro însuși a preluat rolul de prim-ministru. Respingând necesitatea alegerilor, Castro a proclamat noua administrație un exemplu de democrație directă, în care populația cubaneză se putea aduna în masă la demonstrații și își putea exprima voința democratică personal în fața lui. Criticii au condamnat, în schimb, noul regim ca fiind nedemocratic.

  4. Fidel Castro

    Prim-ministrul Cubei

    lun. feb. 16, 1959Havana, Cuba

    Pe 16 februarie 1959, Castro a depus jurământul ca prim-ministru al Cubei.

  5. Raúl Castro

    Ministrul Apărării

    lun. feb. 16, 1959Havana, Cuba

    A fost numit Ministru al Forțelor Armate Revoluționare când acestea au fost fondate în octombrie 1959 și a servit în această calitate până în februarie 2008.

  6. Invazia din Golful Porcilor

    Castro a preluat rolul de prim-ministru

    lun. feb. 16, 1959Havana, Cuba

    Președinția i-a revenit candidatului ales de Castro, avocatul Manuel Urrutia Lleó, în timp ce membrii MR-26-7 au preluat controlul asupra majorității funcțiilor din cabinet. La 16 februarie 1959, Castro însuși a preluat rolul de prim-ministru. Respingând necesitatea alegerilor, Castro a proclamat noua administrație un exemplu de democrație directă, în care populația cubaneză se putea aduna în masă la demonstrații și își putea exprima voința democratică personal în fața lui. Criticii au condamnat, în schimb, noul regim ca fiind nedemocratic.