Logo Historydraft
null
17 evenimente pe această cronologie
  1. Naștere

    sâm. iul. 17, 1954Hamburg, Germania de Vest

    Merkel s-a născut Angela Dorothea Kasner în 1954, în Hamburg, Germania de Vest.

  2. Prima căsătorie

    1977Germania

    În 1977, la vârsta de 23 de ani, Merkel, pe atunci Angela Kasner, s-a căsătorit cu studentul la fizică Ulrich Merkel (născut în 1953) și i-a preluat numele de familie.

  3. Educație

    1978Leipzig, Germania de Est

    Merkel a studiat la Universitatea Karl Marx din Leipzig, unde a studiat fizica între 1973 și 1978.

  4. Primul divorț

    1982Germania

    Prima căsătorie s-a încheiat prin divorț în 1982.

  5. Căderea Zidului Berlinului

    joi nov. 9, 1989Berlin, Germania

    Căderea Zidului Berlinului în noiembrie 1989 a servit drept catalizator pentru cariera politică a lui Merkel. Deși nu a participat la sărbătorile din mulțime în noaptea în care zidul a căzut, o lună mai târziu, Merkel s-a implicat în mișcarea democratică în creștere, alăturându-se noului partid Democratic Awakening. După primele (și singurele) alegeri multipartite din Germania de Est, ea a devenit purtătorul de cuvânt adjunct al noului guvern interimar de pre-reunificare condus de Lothar de Maizière.

  6. Începutul carierei politice

    dum. dec. 2, 1990Germania

    La alegerile federale germane din 1990, primele desfășurate după reunificare, Merkel a candidat cu succes pentru Bundestag în circumscripția parlamentară Stralsund – Nordvorpommern – Rügen din nordul Mecklenburg-Pomerania Inferioară. Ea a fost realeasă din această circumscripție la cele șapte alegeri federale desfășurate de atunci. Aproape imediat după intrarea în parlament, Merkel a fost numită de cancelarul Helmut Kohl în funcția de ministru pentru femei și tineret în cabinetul federal.

  7. Ministru pentru Mediu și Siguranță Nucleară

    joi nov. 17, 1994Germania

    În 1994, a fost promovată în funcția de ministru pentru Mediu și Siguranță Nucleară, ceea ce i-a oferit o mai mare vizibilitate politică și o platformă pe care să își construiască cariera politică personală. Fiind una dintre protejatele lui Kohl și cel mai tânăr ministru din cabinetul său, ea era numită frecvent de Kohl „mein Mädchen” („fetița mea”).

  8. Înfrângerea Guvernului Kohl

    dum. sept. 27, 1998Germania

    După ce Guvernul Kohl a fost învins la alegerile din 1998, Merkel a fost numită secretar general al CDU, o poziție cheie, deoarece partidul nu mai făcea parte din guvernul federal.

  9. A doua căsătorie

    mie. dec. 30, 1998Germania

    Al doilea și actualul ei soț este chimistul cuantic și profesorul Joachim Sauer, care a rămas în mare parte în afara atenției presei. S-au cunoscut în 1981, au devenit un cuplu mai târziu și s-au căsătorit în mod privat pe 30 decembrie 1998.

  10. Prima femeie lider al unui partid german

    lun. apr. 10, 2000Germania

    Ulterior, ea a fost aleasă să îl înlocuiască pe Schäuble, devenind prima femeie lider al unui partid german pe 10 aprilie 2000. Alegerea ei a surprins mulți observatori, deoarece personalitatea ei oferea un contrast cu partidul pe care fusese aleasă să îl conducă; Merkel este o protestantă centristă originară din nordul Germaniei predominant protestant, în timp ce CDU este un partid dominat de bărbați, conservator social, cu bastioane în vestul și sudul Germaniei, iar partidul său soră bavarez, CSU, are rădăcini catolice adânci.

  11. Câștigarea nominalizării CDU/CSU

    lun. mai 30, 2005Germania

    Pe 30 mai 2005, Merkel a câștigat nominalizarea CDU/CSU ca adversar al cancelarului Gerhard Schröder de la SPD la alegerile naționale din 2005.

  12. Alegerile naționale din 2005

    dum. sept. 18, 2005Germania

    Pe 18 septembrie 2005, CDU/CSU al lui Merkel și SPD al lui Schröder s-au confruntat direct la alegerile naționale, CDU/CSU obținând 35,2% (CDU 27,8%/CSU 7,5%) din voturile secundare față de 34,2% ale SPD. Rezultatul a fost atât de strâns, încât atât Schröder, cât și Merkel și-au revendicat victoria. Nici coaliția SPD-Verzi, nici CDU/CSU și partenerii săi de coaliție preferați, Partidul Liber Democrat, nu au deținut suficiente locuri pentru a forma o majoritate în Bundestag. O mare coaliție între CDU/CSU și SPD s-a confruntat cu provocarea că ambele partide cereau cancelaria. Totuși, după trei săptămâni de negocieri, cele două partide au ajuns la un acord prin care Merkel urma să devină cancelar, iar SPD urma să dețină 8 din cele 16 locuri în cabinet.

  13. Cancelarul Germaniei

    mar. nov. 22, 2005Germania

    Pe 22 noiembrie 2005, Merkel a preluat funcția de cancelar al Germaniei în urma unor alegeri blocate care au dus la o mare coaliție cu SPD. Acordul de coaliție a fost aprobat de ambele partide la conferințele de partid din 14 noiembrie 2005. Merkel a fost aleasă cancelar de majoritatea delegaților (397 la 217) în noul Bundestag reunit pe 22 noiembrie 2005, dar 51 de membri ai coaliției de guvernare au votat împotriva ei.

  14. Alegerile naționale din 2009

    dum. sept. 27, 2009Germania

    Partidul ei a fost reales în 2009 cu un număr crescut de locuri și a putut forma o coaliție de guvernare cu FDP. Acest mandat a fost umbrit de criza datoriilor europene. Recrutarea militară în Germania a fost abolită, iar Bundeswehr a devenit o armată de voluntari. Șomajul a scăzut sub pragul de 3 milioane de șomeri.

  15. Alegerile naționale din 2013

    dum. sept. 22, 2013Germania

    La alegerile din septembrie 2013, partidele CDU/CSU au ieșit câștigătoare, dar au format o altă mare coaliție cu SPD din cauza eșecului FDP de a obține minimul de 5% din voturi necesar pentru a intra în parlament.

  16. Cel mai longeviv șef de guvern în funcție din Uniunea Europeană.

    mie. mar. 26, 2014Germania

    Pe 26 martie 2014, Merkel a devenit cel mai longeviv șef de guvern în funcție din Uniunea Europeană.

  17. Alegerile naționale din 2017

    dum. sept. 24, 2017Germania

    La alegerile din 2017, Merkel și-a condus partidul spre victorie pentru a patra oară. Atât CDU/CSU, cât și SPD au primit o proporție semnificativ mai mică de voturi decât la alegerile din 2013 și au încercat să formeze o coaliție cu FDP și Verzii. Colapsul acestor discuții a dus la un impas. Președintele german Frank-Walter Steinmeier a făcut ulterior apel cu succes la SPD pentru a-și schimba poziția dură și a accepta o a treia mare coaliție cu CDU/CSU.