1Membrii Corpului Ecuatorial al Forței de Apărare a Sudanului administrat de britanici s-au revoltat
La 18 august 1955, membrii Corpului Ecuatorial al Forței de Apărare a Sudanului, administrat de britanici, s-au revoltat în Torit, iar în zilele următoare în Juba, Yei și Maridi.
2Lovitura de stat a șefului Statului Major, generalul-locotenent Ibrahim Abboud
Guvernul nu a putut profita de slăbiciunile rebelilor din cauza propriului facționalism și a instabilității. Primul guvern independent al Sudanului, condus de prim-ministrul Ismail al-Azhari, a fost rapid înlocuit de o coaliție blocată a diverselor forțe conservatoare, care a fost la rândul ei răsturnată în lovitura de stat a șefului Statului Major, generalul-locotenent Ibrahim Abboud, în 1958.
3Crearea unui guvern interimar în 1964
Resentimentele față de guvernul militar au dus la un val de proteste populare care au condus la crearea unui guvern interimar în octombrie 1964.
4Gordon Muortat Mayen a fost ales în unanimitate noul lider al Sudului
În 1969, Gordon Muortat Mayen a fost ales în unanimitate noul lider al Sudului. Sudanul de Sud și-a schimbat în acea perioadă numele în Republica Nilului și a reluat războiul împotriva Khartoumului, însă unele dintre trupele fostului lider Jaden nu au acceptat un lider Dinka și au luptat împotriva Anyanya.
5Aggrey Jaden a părăsit mișcarea
Sudul a fost condus inițial de regretatul lider Aggrey Jaden; el a părăsit mișcarea în 1969 din cauza disputelor politice interne.
6A doua lovitură de stat militară
După o a doua lovitură de stat militară la 25 mai 1969, colonelul Gaafar Nimeiry a devenit prim-ministru și a scos imediat în afara legii partidele politice.
7Joseph Lagu a organizat o lovitură de stat reușită împotriva lui Gordon Muortat
În 1971, fostul locotenent al armatei Joseph Lagu a organizat o lovitură de stat reușită împotriva lui Gordon Muortat cu ajutorul Israelului, care i-a promis sprijinul. El a adunat apoi toate trupele de gherilă sub Mișcarea de Eliberare a Sudanului de Sud (SSLM).
8Lovitura de stat sudaneză din 1971
Luptele interne dintre facțiunile marxiste și cele non-marxiste din clasa militară aflată la putere au dus la o altă lovitură de stat în iulie 1971 și la o administrație de scurtă durată a Partidului Comunist Sudanez, înainte ca facțiunile anticomuniste să-l repună pe Nimeiry la conducerea țării.
9Acordul de la Addis Abeba
Medierea dintre Consiliul Mondial al Bisericilor (WCC) și Conferința Bisericilor din Toată Africa (AACC), ambele petrecând ani de zile construind încrederea cu cei doi combatanți, a dus în cele din urmă la Acordul de la Addis Abeba din martie 1972, care a pus capăt conflictului.