1Tratatul de la Dunkerque

La 4 martie 1947, Tratatul de la Dunkerque a fost semnat de Franța și Regatul Unit ca un tratat de alianță și asistență reciprocă în cazul unui posibil atac din partea Germaniei sau a Uniunii Sovietice în urma celui de-al Doilea Război Mondial.

2Organizația Tratatului de la Bruxelles (BTO)

În 1948, alianța Tratatului de la Dunkerque a fost extinsă pentru a include țările Benelux, sub forma Uniunii Occidentale, denumită și Organizația Tratatului de la Bruxelles (BTO), stabilită prin Tratatul de la Bruxelles.

3Semnarea Tratatului Atlanticului de Nord

Discuțiile pentru o nouă alianță militară care ar putea include și America de Nord au dus la semnarea Tratatului Atlanticului de Nord la 4 aprilie 1949 de către statele membre ale Uniunii Occidentale plus Statele Unite, Canada, Portugalia, Italia, Norvegia, Danemarca și Islanda.

4Formarea Cartierului General Suprem al Puterilor Aliate din Europa (SHAPE)

Tratatul Atlanticului de Nord a fost în mare parte latent până când Războiul din Coreea a inițiat înființarea NATO pentru a-l pune în aplicare, prin intermediul unei structuri militare integrate: aceasta a inclus formarea Cartierului General Suprem al Puterilor Aliate din Europa (SHAPE) în 1951, care a adoptat structurile și planurile militare ale Uniunii Occidentale.

5Stabilirea postului de Secretar General al NATO

În 1952 a fost stabilit postul de Secretar General al NATO ca principal oficial civil al organizației. Acel an a marcat, de asemenea, primele exerciții maritime majore ale NATO, Exercițiul Mainbrace, și aderarea Greciei și Turciei la organizație.

6Germania de Vest a aderat la NATO

În urma Conferințelor de la Londra și Paris, Germaniei de Vest i s-a permis să se reînarmeze militar, aderând la NATO în mai 1955.

7Crearea Pactului de la Varșovia dominat de sovietici

Aderarea Germaniei de Vest la NATO a fost, la rândul său, un factor major în crearea Pactului de la Varșovia dominat de sovietici, delimitând cele două părți opuse ale Războiului Rece.

8Retragerea Franței din structura militară a NATO

Îndoielile cu privire la forța relației dintre statele europene și Statele Unite au fluctuat, împreună cu îndoielile privind credibilitatea apărării NATO împotriva unei potențiale invazii sovietice – îndoieli care au dus la dezvoltarea forței nucleare independente franceze și la retragerea Franței din structura militară a NATO în 1966.

9Aderarea Spaniei

În 1982, Spania, recent democratizată, a aderat la alianță (NATO).

10Reunificarea Germaniei

Prima extindere a NATO de după Războiul Rece a venit odată cu reunificarea Germaniei la 3 octombrie 1990, când fosta Germanie de Est a devenit parte a Republicii Federale Germania și a alianței.

11Tratatul privind forțele armate convenționale în Europa

Prăbușirea Pactului de la Varșovia în perioada 1989–1991 a eliminat principalul adversar de facto al NATO și a cauzat o reevaluare strategică a scopului, naturii, sarcinilor și concentrării NATO pe continentul european. Această schimbare a început cu semnarea la Paris, în 1990, a Tratatului privind forțele armate convenționale în Europa între NATO și Uniunea Sovietică, care a impus reduceri militare specifice pe întreg continentul, continuate după dizolvarea Uniunii Sovietice în decembrie 1991.

12Organizația și-a desfășurat primele intervenții militare

După căderea Zidului Berlinului în Germania în 1989, organizația și-a desfășurat primele intervenții militare în Bosnia între 1992 și 1995 și ulterior în Iugoslavia în 1999, în timpul destrămării Iugoslaviei.

13Înființarea Cartierului General al Corpului de Reacție Rapidă al Comandamentului Aliat din Europa

Ca parte a restructurării de după Războiul Rece, structura militară a NATO a fost redusă și reorganizată, fiind înființate noi forțe, precum Cartierul General al Corpului de Reacție Rapidă al Comandamentului Aliat din Europa.

14Formarea Consiliului Parteneriatului Euro-Atlantic

Între 1994 și 1997, au fost create forumuri mai largi pentru cooperare regională între NATO și vecinii săi, cum ar fi Parteneriatul pentru Pace, inițiativa Dialogului Mediteranean și Consiliul Parteneriatului Euro-Atlantic.

15Semnarea Tratatului adaptat privind forțele armate convenționale în Europa

Schimbările aduse de prăbușirea Uniunii Sovietice asupra echilibrului militar din Europa au fost recunoscute în Tratatul adaptat privind forțele armate convenționale în Europa, care a fost semnat în 1999.

16Revenirea Franței la calitatea de membru deplin

Politicile președintelui francez Nicolas Sarkozy au dus la o reformă majoră a poziției militare a Franței, culminând cu revenirea la calitatea de membru deplin la 4 aprilie 2009, ceea ce a inclus și reintegrarea Franței în Structura de Comandă Militară a NATO, menținând în același timp o forță nucleară independentă.

17Intervenția rusă în Crimeea

Intervenția rusă în Crimeea din 2014 a dus la o condamnare fermă din partea națiunilor NATO și la crearea unei noi forțe de „vârf de lance” de 5.000 de soldați la baze din Estonia, Lituania, Letonia, Polonia, România și Bulgaria.

18Summitul ulterior din Țara Galilor din 2014

La summitul ulterior din Țara Galilor din 2014, liderii statelor membre NATO s-au angajat oficial pentru prima dată să cheltuiască echivalentul a cel puțin 2% din produsul lor intern brut pentru apărare până în 2024, ceea ce anterior fusese doar o directivă informală.